Arta si Tehnica Fotografiei. Inceputurile


Camera Obscura –Scurta Istorie

 

 

Acum 2400 de ani, inchis in camera sa cu draperiile trase, Aristotel a observat o imagine rasturnata a unui om, ce se proiecta pe peretele camerei printr-o gaura din draperie. 1900 de ani mai tarziu pictorul Leonardo da Vinci explica fenomenul camerei obscure pe care Aristotel a reusit din intamplare s-o creeze. A observat ca razele de lumina care se propaga in linie dreapta, isi modifica directia atunci când trec prin orificiul camerei obscure. Razele de lumina care pleaca din punctul A si ar trebui sa continue spre punctele C si D se intalnesc in punctul B ,unde se formeaza imaginea punctului A. In functie de diametrul orificiului, imaginea poate fi mai aproape sau mai departe. Camera Obscura construita de Leonardo da Vinci a ajutat la studierea eclipselor solare.

Jerome Cardan reia experientele Lui Leonardo in 1550, adaugand o lentila biconvexa in dreptul orificiului camerei, pentru o iluminare mai puternica, o imagine mai clara si mai conturata.

Giambatista della Porta isi lasa amprenta asupra camerei obscure prin oglinda pe care o introduce inauntrul acesteia la un unghi de 45 grade, pentru a proiecta imaginea direct pe hartie. Aceasta tehnica a fost folosita de multi pictori din acea vreme pentru a retine imaginea, ulterior conturand-o cu ajutorul unui creion.

La inceputul secolului al XVIII-lea ,se obtine hartia sensibila la lumina cu ajutorul clorurei de argint, dar avand o slaba sensibilitate este foarte putin utilizata in camerele obscure.

In 1727 J.H. Schultze foloseste pentru prima oara saruri de argint cu care reuseste sa faca sensibila o coala de hartie si sa faca astfel o copie dupa un desen liniar.

In 1822, la o suta de ani dupa descopeirea lui J.H. Achultze, Nicephore Niepce reuseste sa fixeze imaginile obtinute cu camera obscura pe o placa de cupru argintata, acoperita cu un lac din bitum de Judeea care se intareste in timpul expunerii , astfel fiind considerat inventatorul fotografiei. Dupa expunerea placii  timp de 6-8 ore, se imprima o imagine destul de neclara, cauza fiind timpul foarte mare de expunere . Pentru spalarea placilor folosea un amestec de petrol cu o esenta de lavanda, care dizolva doar bitumul mai putin atins de lumina. Heliografia, cum a denumit-o inventatorul, era foarte neclara din cauza bitumului de Judeea care prezenta o sensibilitate scazuta, iar expunerea dupa cum am spus si mai sus se facea pe o perioada destul de lunga, umbrele miscandu-se odata cu pozitia soarelui. In oraselul Chalon (Franta) se poate vedea o singura fotografie a inventatorului Nicephore Niepce.

In 1829 Niepce se asociaza cu Louise Jacques Mande Daguerre, in cautarea unor substante sensibile la lumina, dar in 1833 Niepce moare, Daguerre continuand singur lucrarile. Daguerre prezinta la 7 Ianuarie 1839 Academiei de Stiintei din Paris placa de cupru argintata, lustruita bine, frecata cu carpa inmuiata in iod, care capata o culoare galben roscat. Placa se aseaza in camera obscura cu stratul de iod pe partea unde se formeaza imaginea. Expunerea dureaza 15-30 minute ,dupa care se scoate placa si se aseaza pe un recipient cu mercur incalzit. Aburii acestuia  developeaza placa, care se albeste in partile expuse. Developare se facea cu sare de bucatarie (clorura de sodiu). Daguerotipie, asa cum numeste el procedeul, era insa  greu de observat din cauza stralucirii metalice, avand si inconvenientul ca nu se puteau face clisee (negative).

In acelasi an, Fox Talbot prezinta inAngliaun nou procedeu fotografic. Acest procedeu folosea hartie impregnata cu clorura de sodiu si azotat de argint, astfel formandu-se clorura de argint. Hartia nu era introdusa direct in camera obscura, din cauza sensibilitatii foarte reduse. Desenul ce trebuia reprodus, se aseza pe hartie si se expunea la lumina, astfel incat se obtine o imagine ascunsa. Pentru a face vizibila imaginea, hartia era developata in acid galic, dupa care se fixa cu sare marina, obtinandu-se imaginea inversata a desenului respectiv, denumita negativ. Folosind o alta hartie sensibilizata se facea o copie dupa negativ, devenind astfel pozitiva. Mai tarziu Talbot obtine o hartie mai sensibila, acoperita cu colodiu umed si bromura de argint, care putea fi folosita in camera obscura.

Hiposulfitul de sodiu pe hartie sensibilizata cu saruri de argint, ajuta la dezvoltarea fotografiei, astfel facaundu-se un pas foarte mare spre placile umede.  In 1847 se inventeaza placile transparente care se preparau inainte de intrebuintare, pe intuneric. Bromura de argint era utilizata in stare umeda, de unde si denumirea de “placi umede”. “Placile uscate” apar putin mai tarziu ,prin emulsionarea cu gelatina amestecata cu bromura de argint, crescandu-le si termenul de valabilitate de la preparare.

Anul 1880 aduce o noua imbunatatire cu ajutorul lui Voldiriov ,fotograf rus, care foloseste materialul flexibil, pe care intinde emulsia, obtinand rolfilmul de astazi.

Camerele obscure isi schimba denumire in aparate de fotografiat, reusind sa patrunda adanc in viata noastra, astazi fiind folosite in toate domeniile de activitate.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s